Proverbele sunt un tezaur de înțelepciune. Nu toate
însă. Unele proverbe și-au pierdut
înțelesul, dar continuă să
beneficieze de prestigiul tradițional al zicerilor populare. Un
proverb foarte circulat spune că Prostul nu doarme de
grija altuia . Cândva, îl denunța pe
băgăreț, pe omul care nu-și vede de
treaba lui. Cel puțin, așa cred, fiindcă numai
un prost poate să creadă că grijile -
adică temerile, fricile, nefericirile - altora nu ne privesc.
Că singura soluție, când alții sunt
plini de griji, e să dormi bine. Proverbul acesta
funcționează negativ, ca un tezaur de
suficiență. Foarte multe proverbe sunt reflexul unor
timpuri dominate de spaimă și resemnare. Și,
bineînțeles, de prostie. De grija altora, cei care nu dorm
sunt întotdeauna deștepții. Puțini,
mulți câți avem. Zicala citată
conține punctul de vedere al omului mărginit. E
izbânda vremelnică a maselor. O formă de
cinism mitocănesc devenit folclor. În tramvaiul 34, un
nătărău fără griji
cugeta la intelectualitate. Așa cum mă
vedeți - zicea el - nu mă dau pe zece
profesori . A devenit un obicei ca dascălul să fie unitatea de
măsură a importanței altor profesiuni.
Suntem, bănuiesc, singura țară din lume care scoate anecdote
pe seama învățătorilor. Dacă asta
se mai întâmplă și-n alte locuri,
situația e gravă. E neîndoielnic că
glumele proaste despre intelighenție nu le nasc decât cei
care, ca și gânditorul public din tramvai, se socotesc mai
deștepți ca oamenii cu studii. Cum s-a ajuns oare aici?
Ceva s-a schimbat în România. Un lucru e ca
înainte: ordinea socială. Intelectualitatea vine tot
după clasa muncitoare și
țărănimea muncitoare. Nimeni, de la putere, nu
a avut curajul să pună treburile la punct. Raporturile
puterii cu intelectualitatea poartă pecetea unei
ostilități mocnite. Un nenorocit de parlamentar majoritar
spunea, referitor la exodul creierelor românești:
Cine vrea să plece, e liber să plece. Nu ținem pe
nimeni cu sila! . Ca și mărginitul din tramvai,
suficientul din parlament se simțea dezlegat să se
exprime așa deoarece, în cinci ani, nici
președintele, nici prim-miniștrii nu au referit
niciodată clar și programatic la problemele
intelectualității. O guvernare de stomacuri pentru
stomacuri, de stomacuri cu somnul gros și adânc.
* Soarele răsare la 6 h și 36 min. și apune la 19 h și 57 min.
Vremea se menține deosebit de rece pentru această
perioadă. Cerul va fi variabil mai mult noros. Vor cădea precipitații
sub formă de ploaie și ninsoare. Temperatura aerului la prânz se
va situa între 2 și 10 grade, iar la noapte - între -6 și +4 grade.
La București vremea va fi rece, cu cerul temporar
noros, favorabil precipitațiilor slabe. Temperatura aerului, la prânz, va urca spre 8...9 grade,
iar la noapte va coborî spre 0...-1 grad.
* 12 aprilie - Cuviosul Vasile, Episcopul Pariei; Sf. Mucenic Sava de Buzău; Sfânta Antuza
* 1961 - Zborul primului cosmonaut din lume, Iuri Gagarin, la bordul navei
rusești Vostok. Zborul a durat 108 minute.
* Ziua Mondială a Aviației și Cosmonauticii
În sfârșit! Mai bine mai târziu decât deloc. Programul politic minimal anunțat de domnul Emil Constantinescu, drept suport al refacerii unității Convenției Democratice din România, ar putea avea succesul scontat. Cu o condiție esențială: să fie exact ceea ce se așteaptă de la el, adică să conțină elementele fundamentale de strategie politică ale Convenției, eliminând, din plecare, factorii de diferențiere netă sau de dispută. O asemenea conduită are două avantaje. Primul, și cel mai important, constă în faptul că un astfel de program ar putea fi acceptat de toate sau de marea majoritate a partidelor din opoziție, realizând unitatea de acțiune a C.D.R., dând coerență, credibilitate și forță acestei alianțe. Al doilea: lasă fără argumente de fond pe cei preocupați, nu de strategia politică generală a opoziției, ci de mărunte interese de grup.
S-ar putea întâmpla ca acest pas necesar să fie urmat și de al doilea,
guvernul din oglindă al Opoziției, acel
cabinet de rezervă în care fiecare ministru în funcțiune să fie dublat de un posibil ministru din opoziție,
capabil să dialogheze, cel puțin de la același nivel de competență, cu
ministrul aflat pe post. Nu cred că discursul politic global ar putea convinge
electoratul că programul Opoziției este mai bun. Pragmatismul alegătorului
înclină către judecățile prin comparație și pe tronsoane de interese. Un alt
argument în favoarea acestei variante se referă la preferința electorului
pentru personalități, nu pentru liste de partid. Așadar, un program politic
minimal care să reunească partidele din opoziție și un
guvern în oglindă care
să lanseze personalități credibile și dacă se poate cu șarm, într-un dialog
permanent cu omologii din guvern, ar putea relansa
speranțele noastre într-o schimbare fundamentală în politica românească. Și, cine știe, între
atâția politicieni preocupați de alegeri, vor apărea și acei oameni de stat,
comparabili cu înaintașii lor, care să gândească înainte de orice binele
generațiilor viitoare, până la sacrificiul de sine. Poate că exemplul lui
Dumitru Iuga a reușit să ne convingă, măcar pe câțiva dintre noi, că a sosit
vremea apostolatului de la care începe înălțarea noastră și a țării.
Nu vreau să par patetic sau naiv. Programul politic minimal este o șansă.
Până a avea certitudini mai trebuie să vedem acest program, să ne dăm seama în
ce măsură el ar putea deveni liantul necesar coagulării forțelor democrate din
România și abia după aceea trebuie să vedem către cine anume și pentru ce
motive ne vom îndrepta opțiunile în 1996.
În spiritul adevărului trebuie să constat că demersul este puțin întârziat și s-a ajuns la el numai după ce au apărut tendințele centrifuge, numai după ce veleitarii și egocentriștii și-au făcut numărul, declanșând noi elemente de dispută. Cred că, în actuala situație politică din România, participarea la alegeri pe liste proprii a partidelor din Opoziție și inflația de candidați la funcția de președinte al României ar duce la un eșec total. Este o gravă eroare să-ți închipui că alegătorii, nemulțumiți pe bună dreptate de actuala guvernare, se vor îndrepta spre partidele din Opoziție, indiferent cum se vor prezenta acestea la alegeri. Pierderile P.D.S.R., de pildă, vor fi considerabile la alegerile din 1996, dar ele nu se vor contabiliza la activul partidelor din opoziția democrată decât dacă... Dar să așteptăm programul anunțat, înainte de a face alte supoziții.
Poliția Municipiului Timișoara a descoperit în plin câmp, pe marginea unui drum de țară din apropierea orașului, două mașini de mare tonaj care făceau o tranzacție de 13,5 tone de cafea, în valoare de 98 milioane lei. Marfa, ce provenea din Ungaria, era descărcată dintr-un autotren cu numărul ELK 054-XRJ, condus de cetățeanul maghiar Marozan Miklosz, într-un tir românesc cu numărul 7 TM 3145, condus de românul Mircea Munteanu, în scopul eludării taxelor vamale în valoare de 150%. Cu ajutorul unor ștampile false au fost contrafăcute inclusiv actele însoțitoare ca și cum marfa ar fi fost expediată din Timișoara.
De câteva zile, vântul puternic care bate dinspre vest a adus peste Craiova nori de praf provenit de la depozitul de cenușă al Termocentralei Ișalnița, aflată la circa zece kilometri distanță de Craiova. Luni, 10 aprilie a.c., între orele 10,00-16,00, norul de praf amestecat cu fumul de la termocentrală și emanațiile toxice (amoniac, monoxid de amoniac și azot ș.a.) de la fostul Combinat Chimic (S.C. Doljchim S.A.) a coborât peste oraș, întunecând atmosfera. Locuitorii s-au speriat, întrucât părea că s-a întunecat ziua în amiaza mare. În zona termocentralei și a combinatului chimic, precum și în Craiova, mașinile circulau cu farurile aprinse. Cenușa depozitată în aer liber lângă termocentrală are o radioactivitate mărită, conținând particule de stronțiu, cesiu, toriu ș.a. Radioactivitatea crescută este cauzată de elmentele radioactive existente în cărbunele folosit în termocentrală.
O mică trapă a trenului de aterizare a unui
aparat Airbus-300 s-a detașat în zbor și a căzut într-o
grădină, în apropiere de Bordeaux. Firma franceză
constructoare a anunțat că piesa, de 50 cm pe 50 cm, s-a detașat, vineri
după-amiază, dintr-un aparat al companiei Lufthansa care efectua un zbor de
antrenament deasupra aeroportului Merignac.
NEVESTELE VESELE DE LA CLUJ
Privatizarea familiei Funar
pagina a 9-a
STAȚIA DE CALE FERATĂ PAȘCANI - BLOCATĂ
pagina a 16-a
MINCIUNILE GUVERNULUI VĂCĂROIU AU SCOS ÎN STRADĂ PESTE 50.000 DE OAMENI
ÎN ZIARUL DE MÎINE: SENZAȚIONAL!
MUSAFIRA TERORISTĂ (bântuia prin România de doi ani)
De curând, specii din locuri foarte îndepărtate, precum gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) al cărei areal obișnuit este nordul Siberiei, și-au făcut apariția în imensul triunghi de la Gurile Dunării. A fost identificat chiar și un exemplar de gâscă neagră (Branta bernicola), rarisim, integrat într-un cârd de păsări autohtone, în zona Murighiol.
MAREA SURPRIZĂ DE LA 1 MAI
SCUMPIREA ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE
pagina a 9-a
Filmul regizorului Mircea Daneliuc, Senatorul melcilor, a
fost invitat să participe la selecția pentru prestigiosul Festival internațional de la Cannes.
Până la confirmarea includerii sale într-una din secțiunile festivalului, poate
chiar în secția competitivă, pentru Palme d'Or, unde atât regizorul, cât și
principalii săi interpreți - Dorel Vișan și Cecilia Bârbora - ar putea fi
remarcați de exigentul juriu. Sperăm ca și în acest an România să se numere
printre prezențele remarcate la festivalul francez. După Lucian Pintilie,
prezența lui Mircea Daneliuc la Cannes ar reprezenta un balon de oxigen pentru
cinematografia românească. Festivalul de la Cannes ar ieși în câștig,
selecționând Senatorul melcilor, cea mai
fidelă oglindă a puterii actuale din România (majoritatea aleșilor
poporului rimând perfect cu personajul lui Dorel Vișan).
Prin hotărârea Direcției Sanitare București au fost înființate șapte centre de diagnostic și tratament în Capitală. Deși de luni de zile se anunță aceste noi unități ca centre ce vor fi dotate cu tehnică de vârf și cu toate specialitățile medicale, în afară de orar nu s-a schimbat nimic. Inventarul nu a crescut nici măcar cu un ac. Cum se poate face reformă sanitară cu aparatura veche de peste 20 de ani?
La magazinele de pescărie se găsesc de vânzare cozi de raci în saramură, import Norvegia. Prețul 100.000 lei/kg.
Mario Vargas Llosa este astăzi cel mai intens mediatizat scriitor al planetei. Destinul l-a propulsat din topul literaturii mondiale în prim-planul politicii. Romancier, eseist și dramaturg de succes, inclusiv în România, unde i-au fost traduse majoritatea volumelor, din anii '60 se vede copleșit cu onoruri și distincții. Vicepreședinte al PEN-CLUB-ului Internațional și laureat al prestigiosului Premiul Cervantes (echivalent ibero-american al Nobelului), în 1990 candidează la Președinția Peru-ului. Învins, este nevoit să emigreze. Regatul Spaniei îi acordă protecție și dublă cetățenie. Recent acuzat de înaltă trădare de către regimul dictatorial al președintelui Fujimori, pentru a fi condamnat în presa internațională absurdul război declanșat între Peru și Ecuador, Mario Vargas Llosa continuă să denunțe public încălcarea Constituției și a democrației în patria sa. Ca și Soljenițîn sau Havel, a devenit un simbol. Dar, dacă până acum în țările din afara blocului comunist protestatarii combăteau dictaturile occidentale de pe poziții de stânga, făcând cu bună știință sau involuntar jocul internaționalei roșii, iată că de astă dată, stegar al libertății și democrației nu este un marxist, ci un adept al doctrinei liberale, un anti-comunist convins.
Utopiile colective nu au ameliorat niciodată soarta celor săraci, dimpotrivă, au înrăutățit-o, i-au pauperizat încă mai cumplit pe cei sărmani, în vreme ce promotorii acestor utopii au trăit și trăiesc împărătește. Speculând cu cinism naivitatea maselor pentru a acapara puterea, ei aplică apoi un regim de teroare pentru a o păstra. Nu am fost nici o clipă tentat de ideologia de stânga, nici măcar în anii studenției, la Paris, când era la modă și când Sartre și ceilalți făceau apologia Moscovei. Asta mă și desparte de confratele meu Gabriel Garcia Marquez, pentru care am o imensă prețuire ca prozator, dar nu pot înțelege cum de continuă să cauționeze regimul falimentar al lui Castro, jalnică relicvă a celei mai cumplite tiranii a epocii noastre.
Domnule Mario Vargas Llosa, sunteți un fervent apărător al valorilor democrației și libertății. Cum credeți că vor evolua ele în acest frământat sfârșit de secol și de mileniu?
Din păcate, din 1989 încoace, când simbolica prăbușire a zidului de la Berlin a părut că deschide umanității o eră de libertate, legalitate și cultură democratică, aceste speranțe au suferit multe și dureroase înfrângeri. Totuși, continui să cred că ele se vor împlini, pentru că sunt visele imensei majorități. Oamenii aspiră la o existență decentă, într-un sistem liber, de respectare a legalității, vor să nu fie exploatați și nici umiliți, să nu li se refuze drepturile elementare. Nădăjduiesc ca speranțele născute în '89, o dată cu pulverizarea monstruosului regim comunist, să se împlinească. Esențial este ca oamenii să nu își piardă curajul și încrederea, să își păstreze reflexul de împotrivire la orice formă de abuz și de tiranie.
În 1987 ați lăsat de o parte literatura pentru a vă consacra politicii.
Ascultând la radio discursul președintelui de atunci, care anunța
naționalizarea băncilor și a industriilor, am înțeles că tânăra și fragila
democrație peruană, obținută cu greu, după ani de dictatură militară, se afla
din nou în pericol și am publicat un articol de protest. Eram absolut convins
că gestul meu este inutil, totuși simțeam nevoia să las posterității mărturia
că nu toți peruanii acceptau reîntoarcerea tiraniei. Spre mirarea mea, reacția
a fost extraordinară. Mii de telegrame, scrisori și telefoane din țară mă
îndemnau să merg mai departe. Opoziția s-a grupat spontan în jurul meu. Nu mai
aveam încotro. Mi-am depus candidatura la Președinție. Trei ani de zile cât a
durat campania nu mi-am mai aparținut. Am cunoscut lupta pentru putere
dinlăuntrul ei și mi-am pierdut iluziile. Politica este o tehnică imorală care
poate sluji ideologiile cele mai diverse. Câștigă nu cine este mai persuasiv,
nu cine are dreptate, nu cine are de partea sa principiile moralei, idealul
binelui public și voința reală de a redresa țara, ci persoanele care
controlează și manipulează această tehnică a politicii și
instrumentele ei subterane. În Peru, situația este dezastruoasă.
Parlamentul a fost dizolvat, Constituția suspendată, mass-media se află în
mâinile clicii lui Alberto Fujimori, vârfurile ierarhiei regimului sunt
implicate în traficul cu droguri. Pe scurt, s-a reinstalat dictatura. Opoziția
nu se poate lupta cu corupția și cu masivul furt de voturi pus la cale cu
cinism de noul dictator ales, în 1990, pe cale democratică. Am fost întrebat
deseori dacă regret că am pierdut alegerile. Atunci, pe loc, m-am simțit
eliberat. Vocația mea este totuși literatura. Astăzi însă, regret că,
neizbutind să-l înfrâng pe Fujimori, practic am dat țara pe mâna lui.
Există voci care susțin că literații nu ar trebui să se implice în politică.
Din Antichitate și până astăzi, de la tragicii greci la Dante, de la Beaumarchais la Havel și Ionesco, profesioniștii condeiului s-au implicat în mersul istoriei, au fost lideri de opinie. Ca scriitor, eu am făcut politică toată viața. În America Latină, ca și în Europa de Est, intelectualii sunt angajați politic, că o vor sau nu. Presiunea realităților este atât de puternică încât nu te poți sustrage. Trebuie să iei poziție, de o parte sau alta a baricadei. De partea libertății sau a tiraniei. Cale de mijloc pentru un scriitor nu există. Cine pretinde a fi apolitic minte. De fapt, implicarea ține de apostolatul meseriei. Scriitorilor le revine nu doar o răspundere artistică, ci și una civică, mai ales în țări ca Peru sau România, unde există încă probleme grave de rezolvat. Noi, scriitorii, suntem privilegiați din start pentru că am învățat să scriem și să citim. Pare straniu că invoc un asemenea privilegiu în pragul mileniului trei, dar știi la fel de bine ca mine că în țările noastre analfabetismul nu regresează, ci progresează. Polarizarea extremă a societății coboară vertiginos nivelul de trai și, o dată cu el, pragul de educație al celor mulți și amărâți. Apoi, scriitorii dispun de tribune de expresie. Aceste tribune și această putere a cuvântului trebuie puse în slujba societății civile pentru dezbaterea publică a crizelor, pentru căutarea soluțiilor. Scriitorul nu are voie să se pună în solda unui partid, dar nici nu se poate ține de-o parte, între manuscrisele lui, când se petrec lucruri atât de grave, de dramatice, când se pune cruciala problemă a opțiunii între libertate și dictatură, între guverne autentice și guverne corupte. Într-un asemenea context, a te implica este obligația morală a oricărui intelectual.
În ultima dvs. carte, >Ca un pește în
apă,insistați asupra primejdiei identificării dintre
Stat și Guvern.
Fundamentală pentru garantarea libertății, această separație există de
facto doar în țările democratice avansate. În țările subdezvoltate,
în țările supuse unui regim autoritar sau totalitar, statul și guvernul sunt
una și aceeași entitate. Cei ce guvernează se socotesc stăpâni pe statul
respectiv și uzează și abuzează de instituțiile lui de parcă le-ar aparține
personal. Democrația se asigură doar prin demarcarea foarte clară între
stat, din care fac parte toți cetățenii, și guvern, care
reprezintă de obicei un segment anume al populației și ar trebui să se
manifeste doar în cadrul precis al legii.
Cum credeți că poate sprijini Televiziunea democrația unei țări?
În această chestiune fundamentală, mediile audio-vizuale joacă un rol crucial. În joc fiind corecta informare, fermentul critic al dezbaterii publice. Pentru asta însă, Televizunea trebuie să fie cu adevărat liberă, să nu se lase aservită nici puterii politice, nici celei economice, pentru a putea inspira pluralismul. Chiar și în țările democratice, Televiziunea este de regulă controlată de minorități politice sau economice, care frânează teribil democratizarea. Este un domeniu în care sunt încă multe de schimbat.
Știu că în curând veți veni în România.
Am primit o invitație din partea Institutului Cervantes și urmează să
stabilim data vizitei. Mă bucură să cunosc țara lui Mircea Eliade, Vintilă
Horia și Eugen Ionesco, pentru care am o mare admirație. De câte ori merg la
Paris, trec prin față pe la Théatre de la Huchette, unde se joacă încă
Lecția și Cântăreața cheală. Chiar dacă eu personal nu am fost
marcat de teatrul absurd lansat de Ionesco, consider că acesta reprezintă unul
din evenimentele importante ale culturii europene.
Interviu cu un vampir este ecranizarea primului roman din Cronicile
vampirului, datorate scriitoarei americane Anne Rice. Și cum
figura vampirului a pasionat mulți cineaști în ultimul secol, Neil
Jordan recidivează, cu o distribuție impresionantă, cu personaje
memorabile, aici interpretate de Tom Cruise și Kirsten Dunst.
Primul, în rolul unui vampir, Lestat, care ucide cu sarcasm și notabilă
rigurozitate, cea de a doua, în rolul unui vampir-copil, ce nu și-a dorit
nemurirea, dar a dobândit-o în urma unei nefirești generozități. Filmul lui
Neil Jordan amendează multe din prejudecățile noastre despre lumea
vampirilor și modul în care o face, cu umor și ironie, cu citate culturale din
care nu lipsește nici Dracula, rămâne unul din câștigurile certe ale
peliculei.
Cu o atmosferă elaborată, cu impresionante decoruri, cu o imagine de o mare
frumusețe, datorată unui mare operator - Phillipe Rousselot (Sommersby,
Diva, Regina Margot), Interviu cu un vampir nu este un
simplu film, ce reia una dintre cele mai seducătoare personaje ale cinematografului fantastic.
Ambiguitatea relațiilor între personajele aparținând unei lumi a tenebrelor,
raportul între norme și toleranță, între permisivitate și legile nescrise ale
universului dominat de sânge (vezi excelenta secvență a pedepsirii
paricidului) sunt câteva chei ale filmului, care se
pot descifra în spatele spectaculoaselor evoluții ale personajelor fără moarte. Cu toată cantitatea de
hemoglobină, revărsată pe ecran, filmul lui Neil Jordan depășește
insipida metaforă a bolii secolului și riscurile
epocii, abordate prin detașarea cu care este privit un mit peren al
genului, reîntinerit cu suficientă spiritualitate, pentru a cuceri largi categorii de spectatori, nu
doar la el acasă, ci și în Europa. De altfel, protagoniștii filmului
proiectează o următoare serie a cronicilor vampirului. Pregătiți-vă...
Selecția din opera lui Horea Paștină, găzduită în perioada aprilie-mai la
Catacomba, propune privitorului, prin alăturarea de
imagini mai vechi și mai recente, o panoramare a viziunii acestui pictor, puțin obișnuit. Într-o
vreme în care artiștii se supun nemijlocit imaginației, ca temeiul cel mai
important al originalității, Horia Paștină experimentează un alt tip de dialog
cu motivul pictat. Imaginația sa operează numai în registrul procedeelor, fără
a fantaza, fără a se substitui unei atitudini prime, fundamentale asupra
subiectului. Sobrietatea, pasivitatea contemplației, anularea patetismului
pentru o melancolie mai degrabă rece, iată datele picturii lui Horea Paștină,
care nu caută niciodată surprinzătorul, nemaivăzutul ori insolitul minor al
anecdoticului. Mesajul pe care îl are de comunicat e conținut pe de-a-ntregul
în calmul expozitiv al compoziției (Sorin Dumitrescu vorbea la vernisaj despre
o anumită cerbicie în observarea naturii care
caracterizează mentalitatea transilvană ). Credem că
Horia Paștină este prea atașat ideii de simplitate pentru a urmări persuasiunea: el caută adevărul motivului, fără
măiestria de speță speculativă și oratorică.
Peisajele sale au o valabilitate generică, venită tocmai din umbra de inactualitate.
Suflul duhovnicesc al operei lui Paștină rezistă pasiunii metafizice a galeriei
Catacomba care, într-adevăr, supune la grea
încercare și calibrează încărcătura de pe simezele ei. În sala mică, suita de portrete ale
Părintelui Dumitru Stăniloae reflectează, tot fără emfază, asupra adevărului
artistic. Și aici, privirea lui Paștină știe să descrie, știe să asculte,
este privirea care nu are nevoie să pună întrebări. Pentru că știe să nască
senzația din propria ei febrilitate.
Împrumutând spre parafrazare titlul unei cărți de poezie dinainte de
1989, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO, reînvie un
festival, de poezie și nu numai, care se ținea la Sighișoara. De data aceasta,
el se va numi Sighișoara, poezie și alte
stări de spirit și se va desfășura între
26 și 28 mai. Suntem informați că s-a constituit
grupul de inițiativă (de ce între ghilimele?): Cornel
Moraru, Gheorghe Crăciun, Ion Neagoș, Artur Larion, Ovidiu
Munteanu, Marius Iosif, Dan Lotoțchi și Andrei Zanca. Mai
aflăm că Vor avea loc simpozioane, colocvii,
lansări de cărți și publicații literare, vernisaje de expoziții de artă plastică, recitaluri de poezie etc.
Toți foștii participanți vor primi invitație
personală în scris. Ceilalți o
vor primi, în grup și oral? Sau deloc și
Sighișoara, poezia și alte stări de spirit va
rămâne o manifestare culturală închisă, numai
pentru foștii participanți? Căci
profesioniștii, spre deosebire de eroii din cântecul
național, nu oriunde cresc.
Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, întrunit în ședință ordinară în
ziua de 7 aprilie 1995, invită pe toți membrii Uniunii Scriitorilor din
România, care fac parte și din alte organizații de scriitori care au interese
economice concurențiale Uniunii Scriitorilor (ex. ASPRO
, Costache Negri etc.), să opteze, în scris,
până la data de 30 aprilie, în ceea ce privește apartenența la Uniunea Scriitorilor sau la aceste organizații.
Invitația este făcută în temeiul Statutului Uniunii Scriitorilor, art. 4. Lipsa de răspuns va fi considerată ca o renunțare la calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Consiliul reiterează dorința sa de a colabora, pe viitor, cu toate organizațiile scriitoricești din țară în folosul propășirii culturii naționale.
Editura Anastasia, cunoscută deja cititorului prin cărțile de referință pe care
le-a publicat, își încununează opera prin editarea lucrării lui Alexandr
Soljenițîn - CHESTIUNEA RUSĂ la
sfârșit de secol XX. În prefața sa, polemică față de toți aceia care au văzut în Soljenițîn doar
pan-slavismul și populismul, dl Alexandru Paleologu observă ideea marelui
scriitor rus că Marea Catastrofă Națională a Rusiei a fost reforma bruscă,
această violentare cinică adusă de Petru cel
Mare . Urmată desigur de cealaltă, revoluția din acest
veac, care-și are, însă, rădăcinile în revoluția franceză, model blestemat al tuturor revoluțiilor, iar nu ideal al lor, cum crede lumea, cu un creier de stânga. Ideea lui Soljenițîn este că Rusia trebuie
să renunțe a mai fi supraputere, spre a-și valorifica
marele, fantasticul potențial intelectual, științific
și spiritual, continuă dl Alexandru
Paleologu. Și iată și ceea ce poate interesa, în cel mai înalt grad, pe
cititorul român: Soljenițîn spune expres
și repetat (atât în cartea de față cât
și în precedenta: Cum să reamenajăm
Rusia noastră) că Rusia trebuie să renunțe la
țările anexate, care nu sunt de tradiție, de cultură și de istorie comună cu a Rusiei. Sunt un număr de 11 republici care, după el, ar trebui să
facă secesiune. Între ele și Basarabia care, normal, urmează să treacă
la România . Și dl Alexandru Paleologu conchide:
Aceasta o spune Soljenițîn, nu o spune Snegur, nu o spune
Iliescu . Ce-ar mai fi de adăugat?
Cum la noi, în redacție, pentru realizarea rubricilor informative, ne sosesc
săptămânal programele teatrelor bucureștene, am constatat cu îngrijorare că
numărul de spectacole este deosebit de mic, dramatic de mic. Înainte de
1989, la Teatrul Național, de pildă, în cele trei săli, se rulau în jur de 25
de spectacole săptămânal. În perioada 4-9 aprilie din acest crâncen an
1995 - s-au prezentat 7 (șapte) spectacole realizate de trupa teatrului. Mari
spectacole ca Ghetto nu mai sunt programate, premierele
sunt rara avis, deși au fost anunțate cu tam-tam în număr impresionant. Teatrul Mic joacă doar
de joi până duminică. Teatrul Odeon de marți până duminică, dar cu doar patru
titluri (din care unul a depășit un deceniu). La Bulandra,
relache, trei zile pe
săptămână: luni, miercuri și joi. Nottara nu joacă la Studio decât
sâmbăta și duminică în această săptămână. Domnilor directori de teatru, știm că publicul nu prea vine în sălile de spectacol, știm că vă concurează
televiziunile, video-urile, tristețea și sărăcia, știm că nu aveți bani pentru
mai multe premiere, dar totuși trebuie să faceți ceva. Golul imens, care se
sapă acum în interesul spectatorilor, nu va mai putea fi umplut în ani și ani.
Apelați la toate mijloacele (publicitate, finanțare, proteste, tras de mânecă)
ce vă pot scoate din acest impas. Suntem convinși că
mass-media este alături de teatre și încearcă să vă susțină. Presați-o! Impuneți-vă! Situația este foarte
gravă! Nici nu avem puterea să ne închipuim ce se
întâmplă cu teatrele din
provincie!
BERBEC
Viteza de reacție nu vă este de nici un folos astăzi, câ nd în jurul dvs. se țes o mulțime de intrigi. Ar trebui să fiți ceva mai prudent(ă) pentru a-i face pe cei ce vă vor răul să se dea de gol.
TAUR
Sunteți cam nemulțumit(ă), fără a avea un motiv anume și parcă toți cei din jur vă irită. Ar fi bine să schimbați ceva - fie chiar și numai coafura.
GEMENI
Situația dvs. generală nu este de invidiat. Din fericire rudele apropiate vă sprjină și, chiar dacă nu fac tot ce v-ați dori, măcar aveți cui să vă plângeți.
RAC
Mintea dvs. este astăzi foarte eficientă, puterea de concentrare este maximă. Mai ales dacă aveți de dat un examen, rezultatele vor fi excelente.
LEU
În continuare sunteți pus(ă) în situația de a cheltui bani. Din fericire afacerile vă merg bine și chiar dacă rămâneți cu buzunarul gol, asta nu va dura mult timp.
FECIOARA
Puteți continua să vă faceți planuri de viitor sau puteți începe să le puneți în aplicare. Energia fizică vă ajută, iar prietenii vă susțin în tot ce încercați.
BALANȚA
Aveți tendința de a vă împrăștia energia în tot felul de chestiuni minore. Ați avea mult de câștigat dacă ați reuși să vă concentrați numai asupra unui singur lucru.
SCORPION
Ați putea să vă folosiți puterea de convingere pentru a câștiga noi adepți pentru planurile dvs. Și chiar dacă nu reușiți, nu insistați - mai e și mâine o zi.
SĂGETĂTOR
Nu vă repeziți, gândiți-vă bine înainte de a porni la drum. Prudența vă poate ajuta să evitați multe necazuri, la fel și perseverența.
CAPRICORN
Astăzi pot apărea unele discuții datorate unor probleme bănești. Insistența dvs. va face ca lucrurile să se rezolve în sensul dorințelor dvs... deși nu e sigur că ați ales soluția cea mai bună.
VĂRSĂTOR
Ar fi bine să fiți mai chibzuit(ă) în cheltuielile pe care le faceți, altfel riscați să aveți unele probleme. Oricum aveți multe altele de făcut, astăzi.
PEȘTI
Nu este momentul să demarați vreo activitate nouă. Este o zi oportună pentru finalizări, mai ales că prietenii vor fi alături de dvs. dacă veți avea nevoie de ajutor.
Cu ocazia vizitei de lucru, efectuată luni la Spitalul Universitar, dl Ion
Iliescu a beneficiat de o primire călduroasă din partea studențimii.
Mediciniștii au apreciat succesele medicinei românești, care a reușit
performanța excepțională de a-l ușura pe dl președinte de... B I L
Ă.
Guvernul de la Chișinău a făcut tot posibilul pentru a pune căușul în gura
presei așa-zis naționaliste, care militează pentru alipirea Moldovei la patria
mamă. Prin adoptarea Legii presei s-a dat undă verde pedepsirii ziariștilor
incomozi. Articolul 4 a al amintitei legi interzice contestarea și defăimarea
statului și poporului. Potrivit opiniei unui diplomat occidental, aflat în post
la Chișinău, legea este îndreptată împotriva presei naționaliste. Se urmărește
persecutarea și eliminarea presei care nu este de acord cu punctul de vedere al
oficialităților, informează organizația internațională Reporteri fără
frontiere, îngrijorată de îngrădirea libertății presei din Moldova. Prin
adoptarea acestui cadru legislativ, regimul de la Chișinău s-a pus la adăpost
de orice critică. Ziarul Țara face obiectul a 15 procese
judecătorești, pentru că a lezat onoarea premierului. Oricând sunt
posibile amenzi echivalente cu de 200 de ori salariul minim. Legea presei nu a
abrogat articolul 203/6 din Codul Penal, care interzice criticarea șefului de
stat și pedepsește delictul cu cinci ani de închisoare. Mulți
jurnaliști au fost concediați de la postul de radio și publicațiile
guvernamentale.
La Tiraspol, al doilea oraș al Moldovei, presa este supusă unor amenințări
similare. Postul de televiziune particular ASKET, foarte critic față de
președintele autoproclamatei republici Transnistria, Igor Smirnov , a
plătit o amendă de 270 de dolari USA. Recent au fost difuzate pe post o serie
de reportaje despre corupție. Tema au constituit-o conturile lui Igor
Smirnov. Se spune că acesta deține aproximativ 1,5 milioane dolari, depuși
în băncile elvețiene. Sub amenințarea pistoletelor s-a cerut oprirea difuzării
reportajelor senzaționale, precizează Reporterii fără frontiere.
Se spune, probabil pe bună dreptate, că încetezi de a mai fi credibil atunci când semnalezi, exclusiv, aspectele negative ale unei persoane sau fapte. Evidența, însă, face la fel de probabilă și varianta că există anumite persoane și fapte care nu se pretează la altceva decât la aprecieri negative. Un astfel de caz este, după părerea noastră, Președintele.
Am auzit oameni spunând că, în pofida tuturor greșelilor, la urma urmelor
omenești, dl Iliescu este o persoană simpatică și, în general, de
bine. Singurul lucru pierdut din vedere de concilianți este esențial:
omenescul, în cazul președintelui Iliescu, are alte dimensiuni
decât în cazul cetățeanului de rând, iar greșelile inerente ale domniei sale se
fac pe pielea unei națiuni. În consecință, este imposibil și fatal să
privești un președinte, fie el și ales, ca pe un om oarecare. De aceea, vom
evita în scurta noastră analiză să-i spunem pe num dlui Iliescu. Pe noi
ne preocupă de această dată Președintele. Cu dl Iliescu nu avem, teoretic,
absolut nimic. Cu Președintele, care poartă, întâmplător, acest nume, avem.
Am putea spune că totul a început în zilele lui decembrie 1989, când viitorul
președinte a apărut în fața națiunii pentru a explica noblețea idealurilor
comuniste. Dar nu vom începe de acolo. Am putea avea drept punct de plecare în
demonstrație momentul în care Președintele a mulțumit din suflet minerilor
pentru crime și vandalism, dar nu vom începe nici de acolo. Am putea, de
asmeneea, să semnalăm, drept fapte extrem de concludente, că niciodată, dar
absolut niciodată, Președintele nu a fost de acord cu vreo propunere, idee,
atitudine sau opinie a opozanților. Sau că datorită domniei sale unul din
personajele istorice ale României a fost gonit din propria țară. Dar nu vom
insista nici asupra acestor lucruri. Am putea chiar să-l acuzăm pe Președinte
că a instalat și susținut în fruntea Guvernului cel mai slab prim-ministru pe
care l-a avut vreodată România. Dar nici cu asta nu vom începe. Nu vom începe
nici cu iresponabilitatea domniei sale față de cazul Iuga și nici nu vom
specula pe marginea afirmației că niciodată, dar absolut niciodată,
Președintele nu a fost imparțial cu toți suspușii, ci cu unii a
fost... mai imparțial decât cu alții, dovedindu-se, în toate aspectele
prestației sale prezidențiale, un ilustru lider de partid majoritar.
Vom începe, pur și simplu, scurta noastră analiză de la afirmația
Președintelui, de miercuri, 5 aprilie, făcută într-un decor oarecare, în fața
unei asistențe oarecare: Nu-i o rușine ca
meseriașii de la Metrou să reclame că sunt prost întreținute grupurile sanitare? Să pună mâna să-și
întrețină singuri closetele. Ce vor? Să vină
Guvernul să le întrețină? Ei
bine, da: așa s-a exprimat, public, Președintele. De ce n-ar putea, adică,
premierul Văcăroiu să fie imaginat într-o astfel de postură, dacă
lucrătorii de la metrou pot fi imaginați de Președinte gospodărind niște
dărâmături mizere și insalubre.
Am fost acuzați, de nenumărate ori, de lipsă de măsură atunci când l-am criticat pe Președinte. Ni s-a mai spus și că am deformat vorbe și realități atunci când l-am acuzat că dorește să fie și justiție și făcător de lege, și președinte și șef de partid sau că nu suntem capabili de toleranță în momentul în care nu dorim să facem uitate gafele Președintelui.
Dar noi suntem în stare să-i apreciem Președintelui ce este de apreciat:
siguranța de sine și prudența față de propria imagine. Căci, pe de o parte, nu
este greu de înțeles că Președintele nu s-a dovedit imprudent atunci când și-a
înstrăinat câteva sute de oameni nesemnificativi în masa mare a alegătorilor
proprii - cine și-ar putea imagina că Președintele ar îndemna lucrătorii din
Valea Jiului să-și spele singuri grupurile sanitare. Pe de altă parte, este
aproape sigur că acea masă semnificativă a alegătorilor Președintelui vor găsi
în îndemnul prezidențial un nou motiv de mândrie față de acest om cumsecade.
Fiecare gospodar de bine ar interpreta cuvintele președintelui său ca pe un
îndemn firesc, căci, care alegător al Președintelui și-a pus, măcar o clipă,
întrebarea: ce se întâmplă cu impozitele înghițite de stat? Neînțelegând,
probabil că dacă n-am plăti impozite și taxe de susținere a Puterii, această
sugestie n-ar fi nicidecum jignitoare. Cei puși în slujba poporului au datoria
să-l slujească întru totul: inclusiv la igienizare și asanare. N-are însă
oricine vocație de slujitor al unui neam. Și nici asta nu înțeleg
alegătorii Președintelui.
În urma unei vizite efectuate, zilele trecute, la Chișinău, liderul PL
93, Ludovic Orban, a ajuns la concluzia că, în Basarabia, există un
nucleu de renaștere a românismului, care este, însă, sistematic, descurajat de
Puterea de la București. Martor al grevei-maraton din Moldova, dl Orban
a apreciat că acolo are loc o minune pentru că
revolta se desfășoară într-o gubernie rusească, într-o țară unde economia este total
aservită Moscovei. La Chișinău, a mai adăugat Ludovic Orban, timp de
patru săptămâni, studenții au cântat Imnul golanilor și Români,
treceți Prutul, dovedind că tinerilor români din Basarabia nu li se poate
răpi identitatea. Și tot ce-a reținut Televiziunea română liberă
din cele patru săptămâni de manifestare a identității românești de la Chișinău
a fost, într-o singură seară, o singură consemnare.
Scurt și la obiect. De aceea, cred că președintele Iliescu i-a abandonat pe
românii din Basarabia , a mai spus dl Orban.
După ce luni de zile n-a văzut-o nici un parlamentar la față, deputata-poet
Leonida Lari , fostă PNȚCD, și-a făcut ieri apariția la tribuna
Camerei Deputaților, pentru a anunța că și-a pierdut independența. A luat-o pe
ocolite, vorbind, preț de câteva minute, despre tinerii de la Chișinău, după
care a spus că partidele din România, cu două excepții, nu sprijină suficient
lupta basarabenilor și ideea de reîntregire națională. Cele două excepții sunt,
în mintea distinsei poete-deputat... PUNR și PRM, la care voi să trec,
a adăugat imediat dna Lari. Și a trecut. La câteva secunde
după ce și-a terminat mini-discursul, s-a așezat pe banca PRM-ului, lângă o
altă deputată a acestui partid - Smaranda Ionescu.
Luni, plenul Senatului a stabilit prin vot ca data depunerii Raportului final
al Comisiei Decembrie '89 să fie 30 iunie a.c. Membrii Comisiei
solicitaseră, imediat după depunerea celui de-al doilea Raport preliminar,
amânarea depunerii Raportului final până la sfârșitul actualei
legislaturi.
Plenul însă, nu a agreat deloc această nouă amânare care, de această
dată, depășea cam mult așteptările senatorilor. Motivul invocat de membrii
acestui organism parlamentar a fost legat atât de depistarea unor inadvertențe,
cât și apariția de noi elemente de natură să aducă edificarea deplină asupra
celor petrecute în Decembrie 1989. Însă, președintele Camerei
Superioare, Oliviu Gherman, a ținut să atragă atenția membrilor acestei
comisii speciale că este ultima păsuire pe care o mai primesc.
Faimosul domn Ion Lazia, deputat PDSR de Tulcea, s-a mai impus o dată
atenției publicului! Folosim adjectivul imperativ deoarece parlamentarul s-a
bucurat și anul trecut de o intensă mediatizare, de pe urma
pierderii, într-un parc, a servietei diplomat burdușite cu documente mirosind
zdravăn a corupție, relative la afaceri personale cu export de berbecuți și
cherestea, înlesnite de poziția sa în partid și în Legislativ, precum și de pe
urma unor episoade... bahice de pomină, soldate cu bătăi prin baruri și
transport cu autovehiculul poliției.
De data aceasta, PDSR l-a scos în față pe dl Lazia, recent, pe micul
ecran, la o oră de maximă audiență, pe post de avocat pledant al partidului de
guvernământ, în chestiunea taxei de trecere a frontierei. Văzând că
antipopulara și, deopotrivă, anticonstituționala măsură susținută prin
ordonanța introdusă de ultrafiscalul guvern Văcăroiu a fost respinsă de
Curtea Constituțională, mentorii dlui Lazia i-au sugerat să se pronunțe
la TvR în sensul introducerii faimoasei taxe în stipulațiile Legii asigurărilor
sociale, aflate în discuția Camerei Deputaților. Altfel spus, șomerii - ajunși
în această situație din cauza mizerabilei gestiuni a avuției naționale - să
primească ajutor social nu prin eforturile cuplului Văcăroiu-Georgescu, ci din
partea celor care călătoresc peste granițe. Nu contează declararea birului în
cauză ca anticonstituțional. Pentru PDSR orice metodă e bună ca să-și atingă
scopurile, chiar și împotriva Legii Fundamentale. La așa cauză, nici că se
putea un avocat mai pe măsură...
Mă lasă rece și Nu mă interesează
Conferința de presă susținută ieri de către președintele României, dl Ion
Iliescu, a confirmat o oarecare schimbare de ton, remarcată de câtva timp
în manifestările sale. Mai detașat și chiar mai reținut în aprecieri, mai
zgârcit și - oricum - ceva mai moderat în acuzații, șeful statului pare a fi
dorit, prin prestația sa în fața ziariștilor, să convingă opinia publică de
disponibilitatea domniei sale către o relativă moderație și chiar obiectivitate
în raport cu procesele și fenomenele care se petrec actualmente în societatea
românească. Cât și cum i-au reușit aceste presupuse intenții, ne-am convins la
fața locului.
Acum e momentul relansării economice sigure și
consistente , a afirmat președintele în speech-ul introductiv.
Argumentele sale ar fi evidentul progres (?! -n.n.)
înregistrat în anul '94, constând în reducerea
inflației și creșterea economică
modestă . Probabil că tensiunile
economice acumulate în mod real (precum producția pe stoc și șomajul mascat)
reprezintă detalii care nu se văd - sau nu prezintă importanță - pentru
instituția prezidențială. Cât despre integrarea țării în structurile
euroatlantice, vorbele prezidențiale ne asigură că întreg spectrul politic al
țării se situează pe o platformă comună
în acest sens. Să nu fi băgat dl Iliescu de seamă contrele PSM-iste (și nu numai)? Greu de crezut. A
preferat, însă, o critică așa-zis constructivă, referindu-se la
încleștarea de vorbe și acuze
venite din partea obedientă a Parlamentului: chiar
și unele partide din arcul pro-guvernamental, PSM și PRM, care se dezic acum în
unele măsuri necesare . După care, concluzia:
A sta pe margine și a fluiera off-side-urile este foarte ușor .
Altfel, Guvernul se află, în continuare, în grațiile sale, cu toată brambureala
iscată de tăvălugul prețurilor. Am
să-i propun premierului să iasă la Televiziune și
să explice problemele pe fond . Până atunci
însă, dl Iliescu a explicat că scumpirea benzinei era necesară, că oricum am
beneficia de prețul cel mai mic din Europa (0,30 dolari/l). Nici o vorbă, însă,
despre salariile din celelalte țări și, mai ales, despre puterea lor de
cumpărare.
Modelul american!
Prin conexiune, a fost criticată ceea ce vorbitorul a denumit ofensiva sindicală de primăvară , revendicările muncitorilor fiind considerate fără fond , iar faimoasa Ordonanță guvernamentală 1/95 ca normală. Ba, pentru a fi și mai credibil, președintele a oferit un fel de exemplu american (aflat de către domnia sa în timpul vizitei din Italia!), potrivit căruia muncitorii unei mari firme au cerut, prin sindicate, reducerea salariilor cu 10 la sută, pentru a evita șomajul. Un fel de stahanovism made in USA... Concluzia a fost mobilizatoare, fără echivoc: Să nu compromitem stabilitatea socială prin mișcări anarhice, cum sunt așa-zisele greve spontane! .
Multe dintre întrebările colegilor noștri de breaslă au încercat să lămurească,
pe cât se poate, cum e cu rolul președintelui de garant al respectării
Constituției și a legilor țării. Problema incompatibilității dintre calitatea
de parlamentar și apartenența la CA-uri și AGA-uri s-a bucurat de aceleași
răspunsuri principiale, dar total ineficiente: dl Iliescu nu este de
acord, urmărește cu atenție mersul legii cu pricina prin Parlament și, dacă
aceasta va continua să umple buzunarele aleșilor, dumnealui va refuza
promulgarea, returnând-o. Dar, a ținut să atragă atenția (ne)promulgatorul,
asta nu o poate face decât o singură dată, după care va fi obligat să cedeze.
Și, cum senatorii și deputații o țin pe-a lor, inclusiv răspunsuri
ireverențioase la adresa principiilor prezidențiale, dl Iliescu a spus:
Mă lasă rece orice replici și aprecieri... nu
mă interesează - acesta fiind, până în
final, un fel de laitmotiv în care au fost aruncați, de-a valma, și ziariștii dintr-o
anumită parte a presei .
Președintele - de acord cu România liberă! Ei, și?...
La întrebarea României libere despre contradicția dintre art. 104 al
Constituției și funcția de membru în Consiliul de Administrație al BRCE pe care
îl ocupă, ilegal, ministrul de Interne D.I. Tărăcilă, președintele ne-a
dat dreptate (!), declarând că protagonistul va trebui să renunțe la bancă. S-o
vedem și pe asta...
Altfel, asupra posibilei modificări a legii electorale, în favoarea votului uni-nominal, președintele a declarat că se abține. Că, în ce-l privește, își va îndeplini mandatul încredințat - dar a avut prudența să nu precizeze al câtelea este acesta.
În fine, chestionat în privința greutăților cu care se confruntă pensionarii, domnia sa a apreciat că sunt prea mulți și că societatea nu poate să susțină un număr prea mare de populație inactivă . Drept pentru care, nu a dat nici un semn că s-ar gândi, cumva, să îngroașe rândul acestora la expirarea actualului mandat. Care, îi reamintim noi, este al doilea.
Bogdan Burileanu
Aflat în dispoziție de replică, președintele PDSR, dl Oliviu Gherman, a
reușit ieri performanța celei mai scurte conferințe de presă din istoria
partidului: 35 de minute! Tema predilectă - scandalul aliaților.
Liderul PDSR consideră declarațiile belicoase din ultimul timp ale diverșilor
lideri din cadrul arcului majoritar drept o monedă preelectorală
(mai ales la PUNR). Cât privește intențiile de divorț ale PSM și PRM,
acestea sunt puse în seama excesului de emotivitate. Tăcerea în jurul acestor
două partide poate fi ucigătoare. În schimb, orice gest de nervozitate,
indiferent pe ce motiv, le menține în atenția
publică. Sunt simple certuri în familie - crede dl Gherman -,
pe care le vom rezolva prin negocieri. O dată pe
lună, la nivelul conducerii partidelor, și bilunar, între
echipele de negociatori. Prima va avea loc chiar în
săptămâna în curs .
Printre alte motive, președintele PDSR include unele probleme aflate în
dezacord în ceea ce se dorește a fi textul Protocolului adițional
cvadripartit, prevederile celui de bază fiind sistematic încălcate, în unele
puncte, de unii semnatari, mai fideli propriilor platforme politice decât
recomandărilor cvadripartite, impuse de marele guru al alianței. Referitor la
unele pretenții de reîmpărțire a tainurilor guvernamentale, solicitate mai mult
sau mai puțin fățiș de liderii PRM și PSM, dl Gherman a reamintit că
Protocolul inițial nu conținea asemenea aranjamente decât la niveluri mai mici.
Oricum, a conchis liderul PDSR, nu suntem dispuși să
tăiem tortul în felii din ce în ce mai mici . Pentru a
descuraja complet astfel de cerințe, s-a răspuns și avansurilor recente ale PUNR (Gavra, Joarză )
asupra dreptului de folosință a fotoliului nr. 1 de la Cultură. Sec, foarte
sec, dl Gherman a anunțat că, și în eventualitatea (foarte puțin
probabilă) a demisiei dlui Sorescu, portofoliul va fi atribuit tot unui
om al PDSR! Iar această chestiune internă a PDSR nu se va numi nicicum
remaniere. Tortul Puterii rămâne acolo unde îl știm!
Ieri, Senatul a adoptat modificările care se propun a fi introduse în Codul
Penal. Aceasta, cu toate protestele Opoziției, ai căror reprezentanți au ținut
să anunțe că majoritarii votează prin delegație. Adică, cu toate că
unii erau absenți, au avut grijă să-și lase cartela de vot vecinului de scaun
pentru a putea vota la două, sau chiar la trei mâini... Deși s-a cerut un apel
nominal pentru verificarea cvorumului real, solicitarea a fost respinsă.
După procedura adoptării acestor două importante documente, reprezentanții
Comisiei Juridice, în frunte cu Ion Predescu, s-au felicitat și sărutat
sub imboldul satisfacției acestei noi victorii, cu toți reprezentanții
instituțiilor care au participat la elaborarea noilor modificări. Prevederile
votate de către Senat se vor reîntoarce la Camera Deputaților care, după cum se
știe, returnase proiectul Camerei Superioare, refuzând să accepte ceea ce
propunea Senatul prin experții săi.
Punctul forte al ședinței de ieri a Senatului l-a constituit Legea privind administrarea și exploatarea monopolurilor de stat. Doar 4 articole au putut fi votate în mai mult de 3 ore de discuții. Art. 2 a suscitat vii polemici, mai ales în ceea ce privește regimul metalelor și pietrelor prețioase. Astfel, extracția, producerea, prelucrarea și comercializarea metalelor și pietrelor prețioase, indiferent de starea și forma în care se găsesc constituie monopol de stat. Cu 58 de voturi pentru, 34 împotrivă și 5 abțineri Senatul a consfințit această prevedere care presupune implicit ca toți comercianții de metale și pietre prețioase să obțină, în prealabil, licențe din partea statului. În ciuda faptului că nici Ministerul Finanțelor, nici Opoziția nu au fost de acord cu monopolizarea de către stat a comercializării acestor produse, BNR și coaliția guvernamentală au avut câștig de cauză.
Un alt punct controversat l-a constituit textul articolului 4 prin care nu s-a acordat, până la urmă, dreptul regiilor autonome - deținătoare ale licențelor de producție și comercializare ale anumitor produse - de a acorda sublicențe. PDSR a argumentat că, în cazul în care s-ar fi admis așa ceva, ar fi apărut O nouă clasă de îmbogățiți, care cumpără licențe pe care le vinde sub formă de sublicențe .
Așadar, în afară de metalele și pietrele prețioase, constituie monopl de stat, conform noii legi, următoarele: fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor; producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin stupefiante; emisiunea și producerea de mărci poștale și trimbre fiscale; fabricarea în vederea comercializării și comercializarea alcoolului și a băuturilor spirtoase distilate; fabricarea în vederea comercializării și comercializarea în condiții de calitate a produselor din tutun și a hârtiei pentru țigarete; organizarea și exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate; organizarea și exploatarea pronosticurilor sportive.
De menționat că, din nou, discutarea statutului senatorilor a fost amânată sine die.
Daniel Uncu
Astăzi, 10 aprilie a.c., s-a întrunit Comisia de organizare a Congresului unificării liberale, formată din reprezentanții PNL-CD, PNL și GPL.
1. Fiecare formațiune a prezentat propria ofertă de organizare a Congresului.
2. Aceste oferte urmează să fie discutate la următoarea întrunire a Comisiei, care va avea loc joi, 13 aprilie a.c.
3. A fost convenit pachetul de negociere pentru organizarea Congresului de unificare.
4. S-a stabilit ca locul desfășurării Congresului de unificare să fie Sala Mare a Palatului, conform calendarului anunțat.
Partidul Național Liberal - Convenția Democratică
Alexandru Popovici - Partidul Național LiberalViorel Cataramă - Grupul Politic Liberal
Stelian Tănase
Liderii PL93 au constatat că Legea nr. 27/94, care stabilește taxe și impozite prohibitive pentru micii întreprinzători, a dus la o escaladare a prețurilor pentru produsele desfăcute de aceștia și, implicit, la falimentarea unora dintre ei. Prin urmare, PL93 a inițiat o propunere legislativă prin care se prevede ca taxele și impozitele pentru micii întreprinzători să fie stabilite și încasate de Consiliile locale, conform articolului 29 din Legea Administrației Locale. Propunerea liberală are în vedere și posibilitatea ca aceste Consilii locale să poată acorda scutiri temporare de impozite.
Tumultul de la statul major al grevei studenților și elevilor din Basarabia
- Liceul Mircea Eliade din Chișinău - se simte și prin telefon. Încerc
să iau legătura cu Oleg Cernei, președintele Ligii Studenților, pentru a afla
cum au continuat ostilitățile luni și marți. Este într-o ședință cu alți
greviști, redactează o Adresare către România - mi se spune. Reușesc s-o prind
la telefon, totuși, pe doamna profesoară Iuliana Gorea-Costin,
directoarea Liceului și membră marcantă a Comitetului de coordonare a grevei
generale.
Luni ne-am întâlnit cu Comisia prezidențială. După ore de dezbateri,
n-am ajuns la nici un rezultat concret în favoarea manifestanților, a
doleanțelor lor. Nici măcar o promisiune privind acea modificare a Constituției
legată de limba și istoria moldovenească. În concluzie, greva
continuă.
Ce fac studenții, elevii, în acest timp?
Foarte mulți studenți, organizați în grupuri, călătoresc în aceste
zile prin satele și orașele țării, spre a lămuri lumea cu demersul nostru.
În toate localitățile Basarabiei este citit și difuzat Apelul către
părinți. În oraș, pe lângă pichetele de grevă, au rămas numeroși
studenți și elevi, într-o stare de spirit foarte bună, deciși să impună
adevărul. Reluăm astăzi (marți - n.n.) convorbirile cu membrii Comisiei
prezidențiale, în strădania de a-i face conștienți de valabilitatea
adevărurilor noastre.
Altceva?
O adâncă mâhnire. În aceste momente, când ne așteptam la o
susținere din partea țării-mamă, a fraților noștri de peste Prut, artiștii
români de incontestabilă popularitate Sofia Vicoveanca și Maria
Ciobanu, împreună cu taraful nostru Lăutarii, cântă pentru partida
anti-românească, anti-națională, făcând jocul electoral al agrarienilor și
rusofonilor. Luni seara, ele au susținut un spectacol la Palatul Național,
pentru care partidele respective nu au pus nici un bilet în vânzare. De frică
să nu intrăm noi și să le stricăm socotelile. Au apelat la metoda invitațiilor,
date pe sub mână partizanilor lor...
Rugăm Radio-Televiziunea Română să reflecte obiectiv evenimentele care au loc în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Este a patra săptămână de când studenții și elevii din instituțiile de învățământ mediu și superior din Republica Moldova stau în Piață așteptând soluționarea de către Guvern a revendicărilor înaintate de Comitetul republican de coordonare a grevei generale.
Acum, când toți și fiecare trebuie să stea în Piața Marii Adunări Naționale, să se țină cu ultimele fărâmături de unghii de ogorul conștiinței noastre de neam, când cei flămânzi și înghețați în nopțile vegheate în pichetarea Casei Guvernului și în anii de guvernare a partidelor Agrarian, Socialist și Edinstvo, care au făcut bloc comun împotriva românilor din Basarabia, organizând un adevărat genocid spiritual, nu știu ce să mai facă pentru a rezista, artiști ai cântecului românesc fac fatala greșeală de a se lăsa amăgiți și compromiși de un guvern care nu-și poate onora obligațiile funcționale.
Cântăreți ca Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu,
Orchestra Lăutarii
au acceptat rușinosul compromis să ajute Guvernul analfabet - care ne
interzice să studiem limba și istoria neamului - să-și facă campanie
electorală.
Rușine celor ce din neștiință sau din bunăștiință își vând neamul și renunță la idealul pentru care poporul român luptă de veacuri!
Liga Studenților din Republica Moldova
Discuțiile la Legea caselor naționalizate au continuat ieri într-o atmosferă de
plictiseală, care s-a deosebit cu mult de aceea din primele zile ale
dezbaterilor. Totuși, au mai existat unii curajoși, ca Răsvan Dobrescu sau
George Stancov, care au venit cu amendamente, dar soarta acestora a fost cea
așteptată: au fost respinse cu succes de către majoritari. De exemplu,
art. 4, în varianta Guvernului, prevede ca de despăgubirile prevăzute de lege
să beneficieze și cetățenii români care își stabilesc domiciliul în țară.
George Stancov, deputat PD, a propus ca și celor plecați din România,
care au fost proprietari de imobile, să li se dea, dacă nu mai au, cetățenie
română și să li se retrocedeze câte un apartament. Ovidiu Iosif, de la
PUNR, a sărit ca ars și a afirmat căăia care au plecat din țară
și vor să vină înapoi trebuie să-și cumpere casă, nu să le dea statul român. Supus la
vot, amendamentul Stancov a căzut.
Nu a fost adoptat nici amendamentul lui Răsvan Dobrescu (PNȚCD),
care la art. 6 al Legii a propus să fie înapoiate și casele de vacanță.
S-a adoptat, în sfârșit, art. 7, care prevede că contractele de închiriere încheiate în baza Legii 5/73 pentru apartamentele din imobilele prevăzute în actuala lege se prelungesc de drept, pe o perioadă de 5 ani.
Comments welcome, Tomaz Erjavec